Să ne imaginăm - ce ar fi dacă am trăi într-o casă fără ferestre?

Gealan propune o provocare îndrazneață pentru cei creativi: să ne imaginăm cum ar fi să locuim timp de o săptămână într-o casă oarbă, lipsită de ferestre și de lumina soarelui și să găsim soluții și sfaturi care să le facă viața mai ușoară celor care experimentează pe propria piele această provocare.

Exercițiu de imaginație

Dacă aș fi în locul Cristinei...

În dormitorul întunecat, lampa de pe noptieră pâlpâie ușor, iar alarma începe să sune. Îmi spun că e timpul să mă trezesc, însă atmosfera obscură mă îndeamnă să mai dorm. Reușesc cu greu să mă ridic din pat, aprind luminile și merg să iau micul dejun. Becul din bucătărie s-a ars seara trecută, așa că folosesc o lanternă pentru a-mi pregăti masa. Îmi verific agenda și observ că trebuie să ajung până la ora 11:00 să mă întâlnesc cu organizatorii concertului Vunk pentru a stabili ultimele detalii.

Nu știu nici azi cum să mă îmbrac. Verific prognoza meteo. Se pare că va fi o zi tomnatică însorită, așa că îmi las jacheta în cuier. Ies optimistă afară și privesc cu sete lumina soarelui, încercând să mă bucur de fiecare rază a lui. Dar vântul începe să bată mai tare. Trebuia să-mi iau jacheta. Of... Mă întâlnesc cu organizatorii, rezolvăm task-urile, iar apoi mă întorc acasă.

Mi-e greu să-mi iau la revedere de la soare, însă trebuie să-mi iau inima în dinți și să mă întorc în casa oarbă. Ajunsă acasă, urmează să mă apuc de vopsit noptiera din dormitor. Apucându-mă de lucru, observ că lumina nu este suficient de bună. Mă gândesc să ies afară, deoarece lumina soarelui este prielnică pentru proiectul de astăzi. Renunț, însă, pentru că îmi este greu să aduc toate materialele afară și încep să folosesc lanterna pentru a observa mai bine detaliile.

Resimt o căldură care mă sufocă și încep să fiu stresată pentru că lucrurile nu ies așa cum mi-aș dori. Înlocuiesc becul cu unul nou, iar starea de agitație începe să dispară puțin. Termin cu chiu cu vai și mă așez pe canapea să citesc. Răsfoiesc câteva pagini, însă spațiul închis nu mă lasă să dau frâu liber imaginației și să retrăiesc întâmplările din roman. Ochii îmi obosesc repede și adorm fără să-mi dau seama.

Mă  trezește zgomotul ușii. Se pare că Arhi a venit în vizită pentru a-mi povesti impresiile lui legate de casa oarbă în care trăiește de câteva zile. Îmi spune că nimic nu se compară cu lumina zilei și niciun bec nu-l poate înlocui pe maestrul Soare. Îi povestesc despre stările prin care am trecut  și începem să vorbim despre măsurile pe care trebuie să le luăm.

Nu numai că absența ferestrelor și a luminii ne face să fim iritați, stresați, nervoși, ci ne împiedică să ne bucurăm de adevaratul nostru potențial și să facem cu ușurință lucruri care ne plac. Nu știm cum este vremea afară fără să dăm un search pe Google. Nu mai există urmă de plantă, de floare, pentru că lumina artificială le distruge. Devenim obosiți. Mr. Ene ne vizitează mai des decât o făcea înainte. A devenit obsedant, vine și pleacă și nu ne lasă să dormim cât ne-am dori. Zilele par a fi tot nopți. Nu știm când trebuie să ne trezim și când să adormim.

Îmi spun că trebuie să rezist, mai sunt 3 zile. Cum aș putea oare să mă bucur de ele într-o casă oarbă? Prima idee apare ca o sclipire. ATMOSFERA. Da, trebuie să înfrumusețez atmosfera! Cum? Prin muzică, prin decor, prin bețișoare parfumate, prin armonia dintre elementele întunecate. Trebuie să fie lumină, lumină multă. Multe lămpi aranjate astfel încât fiecare colțișor să fie luminat. Muzica trebuie să fie liniștită, caldă, relaxantă, lentă, menită să dizolve apăsarea întunericului. Obiectele de mobilier mari ar trebui mutate din camera de zi, pentru a fi mai mult spațiu și a înlătura sufocarea cauzată de aglomerație. O oglindă mare ar putea să-mi dea impresia unui spațiu mai mare. Bețișoarele parfumate ar induce calm și armonie. Becurile ar trebui înlocuite cu becuri economice și ecologice, care să consume mai puțin și, astfel, să se reducă costurile și care să aibă o durată de viață mai mare.

Ar trebui să ne trezim în jur de ora 9:00  pentru a ne odihni suficient, iar în acest timp, luminile din dormitor ar trebui să fie stinse pentru a exista o distincție clară între zi și noapte. Activitățile solicitante precum schițele discursurilor pentru Webstock ar trebui alternate cu pauzele de relaxare. Dincolo de toate acestea, ar trebui să fim pozitivi și să luăm părțile bune din această experiență. Este vorba de faptul că, în întuneric, petrecem mai mult timp cu noi înșine. Este ca și cum ai medita cu ochii închiși. Lipsa luminii ne face să fim mai receptivi. Identificăm obiectele din jurul nostru doar atingându-le și conștientizăm cât de importantă este lumina soarelui.

Dincolo de percepție și emoții, nu ne mai distrage nimic atenția atunci când ne desfășurăm activitățile. Putem lucra în pace fără a fi deranjați de vecini, trafic, copiii ce se joacă în fața casei. Ne concentrăm mai bine pe ceea ce facem, avem mai multă intimitate și ne putem cunoaște mai bine pe noi înșine, observându-ne mai bine reacțiile.

Nu este imposibil să trăiești timp de o săptămână într-o casă fără ferestre. Trebuie doar să ai resursele necesare pentru a-ți înfrumuseța casa oarbă și trebuie să fii pregătit pentru a descoperi lucruri mai profunde, pentru a te descoperi pe tine dincolo de lumina soarelui.